Fa-ti griji, ca sa avansezi…
Iată cîteva lucruri care ţi se pot întîmpla dacă rînjeşti prea mult:
Am participat de curand la unul din acele seminare unde oamenii de afaceri se înghesuie dimineaţa la prăjituri şiceai şi seara la nenumărate pahare de alcool. în ziua a doua, s-a ridicat un individ din cei care veniseră cu lecţia gata pregătită. Ne-a ţinut un discurs despre gîndirea pozitivă şi despre faptul că toţi ar trebui să privim cariera dintr-o perspectivă optimistă. A, şi să nu uit… şi despre faptul că toată povestea asta ne va schimba radical viaţa. L-am ascultat cu atenţie şi mi-am dat seama că ştiu ce trebuie să fac. Aşa că m-am ridicat de pe scaun şi dus am fost…
M-am săturat de oamenii care-ţi spun să priveşti viaţa cu ochi frumoşi. Adevărul e că treaba asta nu-ţi foloseşte la nimic şi nici măcar nu e realistă. N-ai nici un motiv obiectiv să vezi paharul pe jumătate plin, mai ales atunci cînd paharul nici nu există. Desigur, există momente cînd e nevoie de o atitudine pozitivă şi de un rînjet sănătos în faţa adversarilor. Dar, în general, tind să fiu de acord cu Andrew Grove, fost manager al firmei Intel, care a devenit faimos pentru sloganul
„Numai cei paranoici supravieţuiesc”. S-ar putea să fie adevărat, după cum poate fi numai
o poveste de adormit copiii. însă e, cu siguranţă, un punct de pornire pentru conflictele noastre zilnice de la locul de muncă.
Oamenii răi pot să te înjunghie pe la spate. Un loc de muncă nu e o plimbare în vîrful picioa- relor printr-un cîmp de margarete. E, mai degrabă, o pădure întunecoasă, plină de liane şi spini, în ale cărei măruntaie sălăşluiesc creaturi fioroase, care se ascund după cocoaşele invizibile ale pămîntului şi rînjesc pofticioase după sînge proaspăt de amator… Bine, bine…
Nu e chiar aşa de nasol, dar există destule persoane care au prostul obicei de a nu te anunţa dinainte că urmează să-ţi facă rău. Aşa că e bine să te fereşti.
Oamenii mai puţin răi pot să te lovească în plin. Uneori, locul de muncă nu seamănă cu o pădure, ci cu un cîmp de luptă pe care băr-baţi şi femei vopsiţi în culorile adversarului vin spre tine cu arme în mîini. Ca să nu pierzi bătălia dinainte ca ea să înceapă, trebuie să ai o abordare strategică, plină de neînfricare. Conflictele de la birou amintesc de confrunţările din Evul Mediu: Ai auzit că turcii se îndreaptă spre Moldova, cu 80 de unităţi de infanterie şi 900 de călăreţi. Ai 72 de ore să-ţi faci rugăciunile… într-o asemenea situaţie, e preferabil să te dotezi cu nişte arcuri barosane, în loc să stai pe un deal şi să zîmbeşti inamicilor.
Nu vei putea sta în preajma prădătorilor de clasă. Adică nu vei avea nici o şansă să ajungi într-un post de conducere. Oamenii prietenoşi învîrt lucrurile pe degete, dar nu conduc firme. Chiar dacă e bine să ai un comportament pozitiv faţă de factorii decizionali, nu e foarte folositor să dezvolţi prea mult această latură a relaţiei cu ei. Nu spun că aceştia n-ar avea calităţi. Atunci cînd nu se află pe terenul de golf sau la şedinţa de buget, unii dintre ei sînt aproape umani. Insă nu uita că în grupul managerilor nu ajung decît indivizii prudenţi şi vigilenţi (cu aspect dur, aş putea să adaug). Vor recunoaşte în tine acel „geniu al întunericului” şi le va plăcea chestia asta.
Oamenii nu se vor deranja să muşte din „caşcavalul” tău - ţi-l vor fura, pur şi simplu. O înjosire lejeră şi un zîmbet forţat fac parte din arsenalul zilnic de comportamente la serviciu. Din păcate, majoritatea colegilor te vor fura „ca-n codru” dacă le dai cea mai mică ocazie. Nu, nu vreau să spun că vor da buzna în biroul tău şi-ţi vor şterpeli colecţia de monede. în schimb, vor „mirosi” fiecare proiect nou pe care-1 pui la cale, vor încerca să ia o felie din el şi să primească laude în locul tău. Proiectele personale şi recunoaşterea superiorilor sînt coloana vertebrală a carierei tale. Protejează-le.
In majoritatea cazurilor, nu vei şti ce se întîmplă. Problema oamenilor care au o perspectivă distorsionată asupra lumii e că sînt mai tot timpul dezamăgiţi de im-predictibilitatea evenimentelor. Pentru cei prea încrezători, şefii şi colegii par să aibă o aură inexplicabilă. Pentru cei fricoşi, dezgustaţi sau paranoici, lucrurile sînt simple şi uşor de anticipat. Adversarii încearcă mereu să te clatine de pe poziţie. Prietenii fac lucruri ciudate, care, uneori, îţi afectează interesele. Managerii vor tuna şi vor fulgera, fapt pentru care nu poţi prog-noza acţiunile lor viitoare. Dar tu, domnule paranoic, n-ai de ce să-ţi faci griji, pentru că-i pîndeşti din umbră…
Aşa cum am spus, acestea sînt lucrurile care ţi se pot întîmplă dacă nu-ţi cultivi paranoia. Dar nu sînt singurele motive pentru care îţi propun să te comporţi aşa. Paranoia are şi o serie de beneficii pentru persoanele nervoase, îngrijorate, fricoase sau defensive:
O să ai o viaţă calculată şi liniştită. Andrew Grove şi-a folosit spaimele pentru a anticipa toate mişcările competitorilor şi pentru a securiza poziţia companiei sale. Intel a devenit o companie de succes. Nu trebuie să laşi latura întunecată a fiinţei tale să te cuprindă şi să te înghesuie într-un colţ. Trebuie să te mobilizezi şi să răspunzi provocărilor. E o chestie veche de cînd lumea, aplicată de nebuni celebri precum Caligula sau Richard Nixon. O minte paranoică funcţională e organizată şi abilă. Adică e ideală pentru afaceri.
O să anticipezi viitorul. Dacă scrutezi orizontul în căutarea monştrilor cu pas apăsat şi a micilor grupuri de rozătoare nesuferite, vei fi mai atent decît ceilalţi la ceea ce se întîmplă în jurul tău. Cunosc un director de companie care ţine anual o şedinţă în care toţi managerii sînt invitaţi să facă previziuni cu privire la următorii zece ani. Oare e paranoic? Bineînţeles, dar afacerile merg de minune.
O să fii invitat la mai multe prînzuri de afaceri şi petreceri. Şi nu pentru că ai fi mult mai popular, ci pentru că e important pentru tine să te afli acolo. Asistentul tău e mereu la telefon, vorbind cu tot felul de oameni pe care ai vrea să-i atragi de partea ta. Te scoli la prima oră să mănînci o omletă alături de un străin, cu care ai vrea să fii prieten, mai degrabă decît inamic. Ştii unde au loc conferinţele, seminarele şi cocteilurile din luna următoare, pentru că nu suporţi să nu fii băgat în seamă. Eşti acolo unde vrea să fie toată lumea. Mintea ta pervertită e cea care te împinge într-acolo.
O să deţii controlul absolut asupra vieţii tale.
Am un prieten care nu e niciodată mulţumit. E nervos, e suspicios şi mereu îngrijorat. Cînd intră în biroul altcuiva, îndreaptă pozele şi aranjează creioanele. E obsedat de controlul situaţiei, fapt pentru care a ajuns milionar la vîrsta de 35 de ani. Teama şi nesiguranţa l-au dus pe culmile succesului.
O să-ţi alimentezi rezervoarele de furie şi brutalitate. „întunericul” nu înseamnă doar o viziune mai luminoasă asupra lucrurilor. El generează adrenalină şi fiere. Iar din amestecul celor două se formează combustibilul care-i mînă în luptă pe oamenii de afaceri: furia. Am văzut odată un manager de top căruia îi era frică să nu piardă un client important, aşa că a urlat la tot departamentul de vînzări pînă cînd săracilor oameni li s-au inflamat timpanele. Venele i se zbăteau pe faţa roşie, iar gura împroşca venin. Apoi s-a întors către mine şi mi-a spus: „Să vedem dacă asta îi face să se apuce de treabă.” A avut efectul scontat.
O să-ţi păstrezi slujba. Da, mai e şi chestia asta. Nu e de mirare că indivizii optimişti şi plăcuţi la vedere sînt şomeri sau scriu cărţi pe care nu le citeşte nimeni. Ei n-au ştiut cu ce se confruntă. Acum au destul timp la dispoziţie să se gîndească la binele umanităţii. Nu şi tu. Tu ai de lucru.
Oamenii mai puţin răi pot să te lovească în plin. Uneori, locul de muncă nu seamănă cu o pădure, ci cu un cîmp de luptă pe care băr-baţi şi femei vopsiţi în culorile adversarului vin spre tine cu arme în mîini. Ca să nu pierzi bătălia dinainte ca ea să înceapă, trebuie să ai o abordare strategică, plină de neînfricare. Conflictele de la birou amintesc de confrunţările din Evul Mediu: Ai auzit că turcii se îndreaptă spre Moldova, cu 80 de unităţi de infanterie şi 900 de călăreţi. Ai 72 de ore să-ţi faci rugăciunile… într-o asemenea situaţie, e preferabil să te dotezi cu nişte arcuri barosane, în loc să stai pe un deal şi să zîmbeşti inamicilor.
Nu vei putea sta în preajma prădătorilor de clasă. Adică nu vei avea nici o şansă să ajungi într-un post de conducere. Oamenii prietenoşi învîrt lucrurile pe degete, dar nu conduc firme. Chiar dacă e bine să ai un comportament pozitiv faţă de factorii decizionali, nu e foarte folositor să dezvolţi prea mult această latură a relaţiei cu ei. Nu spun că aceştia n-ar avea calităţi. Atunci cînd nu se află pe terenul de golf sau la şedinţa de buget, unii dintre ei sînt aproape umani. Insă nu uita că în grupul managerilor nu ajung decît indivizii prudenţi şi vigilenţi (cu aspect dur, aş putea să adaug). Vor recunoaşte în tine acel „geniu al întunericului” şi le va plăcea chestia asta.
Oamenii nu se vor deranja să muşte din „caşcavalul” tău - ţi-l vor fura, pur şi simplu. O înjosire lejeră şi un zîmbet forţat fac parte din arsenalul zilnic de comportamente la serviciu. Din păcate, majoritatea colegilor te vor fura „ca-n codru” dacă le dai cea mai mică ocazie. Nu, nu vreau să spun că vor da buzna în biroul tău şi-ţi vor şterpeli colecţia de monede. în schimb, vor „mirosi” fiecare proiect nou pe care-1 pui la cale, vor încerca să ia o felie din el şi să primească laude în locul tău. Proiectele personale şi recunoaşterea superiorilor sînt coloana vertebrală a carierei tale. Protejează-le.
In majoritatea cazurilor, nu vei şti ce se întîmplă. Problema oamenilor care au o perspectivă distorsionată asupra lumii e că sînt mai tot timpul dezamăgiţi de im-predictibilitatea evenimentelor. Pentru cei prea încrezători, şefii şi colegii par să aibă o aură inexplicabilă. Pentru cei fricoşi, dezgustaţi sau paranoici, lucrurile sînt simple şi uşor de anticipat. Adversarii încearcă mereu să te clatine de pe poziţie. Prietenii fac lucruri ciudate, care, uneori, îţi afectează interesele. Managerii vor tuna şi vor fulgera, fapt pentru care nu poţi prog-noza acţiunile lor viitoare. Dar tu, domnule paranoic, n-ai de ce să-ţi faci griji, pentru că-i pîndeşti din umbră…
Aşa cum am spus, acestea sînt lucrurile care ţi se pot întîmplă dacă nu-ţi cultivi paranoia. Dar nu sînt singurele motive pentru care îţi propun să te comporţi aşa. Paranoia are şi o serie de beneficii pentru persoanele nervoase, îngrijorate, fricoase sau defensive:
O să ai o viaţă calculată şi liniştită. Andrew Grove şi-a folosit spaimele pentru a anticipa toate mişcările competitorilor şi pentru a securiza poziţia companiei sale. Intel a devenit o companie de succes. Nu trebuie să laşi latura întunecată a fiinţei tale să te cuprindă şi să te înghesuie într-un colţ. Trebuie să te mobilizezi şi să răspunzi provocărilor. E o chestie veche de cînd lumea, aplicată de nebuni celebri precum Caligula sau Richard Nixon. O minte paranoică funcţională e organizată şi abilă. Adică e ideală pentru afaceri.
O să anticipezi viitorul. Dacă scrutezi orizontul în căutarea monştrilor cu pas apăsat şi a micilor grupuri de rozătoare nesuferite, vei fi mai atent decît ceilalţi la ceea ce se întîmplă în jurul tău. Cunosc un director de companie care ţine anual o şedinţă în care toţi managerii sînt invitaţi să facă previziuni cu privire la următorii zece ani. Oare e paranoic? Bineînţeles, dar afacerile merg de minune.
O să fii invitat la mai multe prînzuri de afaceri şi petreceri. Şi nu pentru că ai fi mult mai popular, ci pentru că e important pentru tine să te afli acolo. Asistentul tău e mereu la telefon, vorbind cu tot felul de oameni pe care ai vrea să-i atragi de partea ta. Te scoli la prima oră să mănînci o omletă alături de un străin, cu care ai vrea să fii prieten, mai degrabă decît inamic. Ştii unde au loc conferinţele, seminarele şi cocteilurile din luna următoare, pentru că nu suporţi să nu fii băgat în seamă. Eşti acolo unde vrea să fie toată lumea. Mintea ta pervertită e cea care te împinge într-acolo.
O să deţii controlul absolut asupra vieţii tale.
Am un prieten care nu e niciodată mulţumit. E nervos, e suspicios şi mereu îngrijorat. Cînd intră în biroul altcuiva, îndreaptă pozele şi aranjează creioanele. E obsedat de controlul situaţiei, fapt pentru care a ajuns milionar la vîrsta de 35 de ani. Teama şi nesiguranţa l-au dus pe culmile succesului.
O să-ţi alimentezi rezervoarele de furie şi brutalitate. „întunericul” nu înseamnă doar o viziune mai luminoasă asupra lucrurilor. El generează adrenalină şi fiere. Iar din amestecul celor două se formează combustibilul care-i mînă în luptă pe oamenii de afaceri: furia. Am văzut odată un manager de top căruia îi era frică să nu piardă un client important, aşa că a urlat la tot departamentul de vînzări pînă cînd săracilor oameni li s-au inflamat timpanele. Venele i se zbăteau pe faţa roşie, iar gura împroşca venin. Apoi s-a întors către mine şi mi-a spus: „Să vedem dacă asta îi face să se apuce de treabă.” A avut efectul scontat.
O să-ţi păstrezi slujba. Da, mai e şi chestia asta. Nu e de mirare că indivizii optimişti şi plăcuţi la vedere sînt şomeri sau scriu cărţi pe care nu le citeşte nimeni. Ei n-au ştiut cu ce se confruntă. Acum au destul timp la dispoziţie să se gîndească la binele umanităţii. Nu şi tu. Tu ai de lucru.
