Sexul pentru avansati

Deci, cum să faci să dobândeşti un talent atât de extravagant în pat? Ei bine, există două şcoli de gândire. Prima, cea mai „extremistă”, ar fi ceea ce am putea numi „metoda de Sade”, şi presupune ca tu să te arunci vrând-nevrând în tot soiul de bizarerii sexuale. Pe măsură ce fiecare nouă ciudăţenie îşi pierde savoarea, treci la alta, şi mai bizară, astfel încât să ai tot timpul parte de noi senzaţii. în vreme ce scrierile bunului marchiz de Sade dovedesc că lucrurile noi pe care le-ai putea experimenta nu se sfârşesc niciodată - el recomanda sexul cu orice, de la maimuţe decapitate la bufniţe - acestea scot totuşi în evidenţă o slăbiciune fundamentală a acestei filozofii. Mă refer la Legea Recompenselor Diminuate. Pentru că, dacă tot ce te incită să mergi pe calea asta este bucuria copilărească de a încălca un tabu, atunci n-o să fii niciodată satisfăcut. S-ar putea chiar să ajungi să faci lucruri extreme până la a fi neplăcute. Cu titlu demonstrativ, iată ce se poate întâmpla atunci când lucrurile sunt împinse prea departe. Deşi greu de crezut, această relatare, care în mod garantat îi va face pe cititori să-şi lipească genunchii înfricoşaţi, este citată cuvânt cu cuvânt dintr-o revistă de medicină americană.Dacă eşti în stare să aplici toate tehnicile, mişcările şi metodele pe care le-am enumerat până acum în această carte, înseamnă că eşti deja un amant de superclasă. Fără îndoială că fostele tale amice închid ochii şi se gândesc la tine în vreme ce noii lor parteneri gâfâie şi asudă deasupra lor fără folos. în nopţile cu lună plină ele te visează cu dor. Iar prietenelor le spun că, în pofida unor obiceiuri personale înfiorătoare şi a unui comportament jalnic în societate, tu erai cu siguranţă excelent la pat.
Dar pentru mulţi bărbaţi, desigur, pur şi simplu nu e de ajuns. Nu, ei vor să ajungă nişte legende ale alcovului. Ei vor ca fostele amante să fie atât de nefericite în momentul despărţirii încât să nu mai poată face amor cu nimeni după aceea. Pe scurt, ei nu se mulţumesc să se despartă de o femeie, ci vor s-o trimită la mănăstire.

„Introducerea în uretră în timpul masturbării a unor obiecte precum scobitori sau sârme poate avea uneori ca efect secundar nedorit distrugerea ţesuturilor delicate din interior. Unii, mai puţini la număr, merg mai departe şi-şi introduc obiecte mai mari pentru a împiedica vindecarea acestor răni, ceea ce are drept consecinţă o mărire generală a uretrei. Dacă acest procedeu este repetat prin folosirea unor obiecte din ce în ce mai mari, atunci respectivii bărbaţi ajung, în timp, să-şi provoace o deschidere în glandul penisului… care este suficient de largă ca un alt bărbat să-şi înfigă acolo penisul în erecţie1. Această simulare aberantă a actului sexual se numeşte meatotomie.”

Acum e drept că n-am să sugerez că o să te grăbeşti să încerci chestia asta, şi nici măcar pasajul cu „scobitori şi sârme”. Şi nici n-o să-i condamn pe acei locuitori din San Francisco care au încercat-o deja. Le urez noroc, dar punctul meu de vedere este că asemenea lucruri sunt contraproductive. Cu cât depăşeşti măsura mai mult, cu atât mai greu îţi va fi să găseşti o parteneră cu care să ajungi la o satisfacţie reciprocă, aşa încât o să ai mai puţine prilejuri să demonstrezi ce mascul „beton” eşti.
Din acest motiv, cred că e mai bine să aderi la cealaltă şcoală de gândire. Deşi e la fel de aplecată spre experimente, e mult mai blândă. Ca o regulă empirică fundamentală, te rezumi la încercarea unor chestii pe care nu te-ai ruşina să le povesteşti celui mai bun prieten al tău, şi e vorba aici de sex anal, sex în grup şi bondage, lucruri la care - să fim sinceri - cei mai mulţi dintre noi s-au gândit deja. Fireşte, nu-i exclus să întâmpini un refuz categoric din partea tovarăşei tale atunci când le pui în discuţie, iar ea ar putea chiar să-ţi spună ceva de genul „nu e bine să mă pui să fac lucruri cu care nu sunt de acord”.

N-o să obiectez la o asemenea poziţie, mai ales că primesc destule scrisori de ură din partea piticaniilor mustăcioase şi a căpcăunilor care alcătuiesc mişcarea feministă, dar să ne imaginăm pentru o clipă că prietena ta este cea care-ţi propune să faceţi ceva mai excentric, şi tu eşti cel care ezită. Ei bine, acum pot să dau glas gândurilor şi ce vor ele să spună sună cam aşa: „Nu fi papă-lapte. Eşti membru al unei naţiuni care a cucerit lumea, vlăstarul unui popor mândru, intrepid, care vreme de o mie de ani a privit pericolul drept în faţă şi niciodată nu s-a clintit din faţa unei provocări. Aş îndrăzni să spun că strămoşii tăi n-au înfruntat nici ei de bună voie valurile furioase ale oceanelor, băştinaşii înspăimântători la chip, arşiţa deşertului şi nemţălăii cu bonete ţuguiate, şi cu toate acestea tocmai asta au făcut. Au mers «la risc». Aşa încât ai măcar curajul să încerci manevrele pe care le propun în cele ce urmează. Dacă nu-ţi plac, nici o problemă, dar cel puţin vei fi demonstrat atitudinea adecvată - de fapt, singura atitudine - care va face din tine un amant desăvârşit şi curajos.”
A, da, şi am câştigat şi Cupa Mondială la fotbal.