Egoismul

Fiecare dintre noi suntem un pic egoişti, adesea având un comportament egoist fără nici o intenţie directă. însă dacă cineva aproape în toate manifestările sale se gândeşte numai la persoana sa, cu siguranţă este egoist.Egoismul, individualismul

în general egoismul este un comportament asocial, individualist care este dirijat în totalitate de interesul individual. Persoana egoistă pune pe primul plan persoana şi interesele individuale, restul oamenilor fiind trataţi piedici ai fericirii proprii. Egoistul nu se gândeşte la alţii, totul este tratat din perspectivă proprie.

Cum devine cineva egoist?

Anumite trăsături ale comportamentului egoist ne caracterizează pe toţi, datorită caracterului nostru uman dirijat de instinctul prezervării speciei.
Trăsăturile personale însă pot intensifica atât de tare aceste tendinţe încât distrug modul de gândire şi de acţiune ne-egoist. Cine în mediul său este martorul intensificării comportamentului egoist, cine constată că fără egoism nu se pot asigura condiţii de viaţă, cu siguranţă va fi stimulat să devină egocentric.

Comportamentul dezinteresat
Există oameni care din motive ideologice îşi sacrifică energia şi puterea de muncă pentru alţii (altruism). într-o oarecare măsură şi aceşti oameni sunt egoişti. Acordarea ajutorului este un instrument pentru ei prin care îşi trăiesc ideologia şi acţionează cu conştiinţa împăcată. Aşteaptă să fie lăudate, chiar dacă nu în sens material. Această formă a egoismului, în comparaţie cu egoismul real nu este inutil.

Cum se manifestă egoismul?

Egoistul este interesat numai de interesele sale, din acest motiv, în mod voit sau obligat, nu este în stare să aibă în vedere interesele altora. Trăsăturile egoiste se manifestă în mod vizibil în cursul conducerii unui vehicul. De exemplu şoferul care ocupă locul de parcare al celui care anterior a semnalizat intenţia sa de a parca acolo, este un individ egoist. Şi angajatorul care asigură angajaţilor condiţii proaste de muncă este egoist, deoarece în acest fel economiseşte bani, mărindu-şi patrimoniul propriu. Astfel egoismul se poate manifesta sub forma unui comportament avar, care pune pe prim plan interesul financiar. Nu este numai un comportament, ci o trăsătură umană, specifică celui care nu vrea să împartă niciodată nimic cu alţii, ci să posede singur. Egoistul în mod cert nu este plăcut, deoarece prin comportamentul său exprimă faptul că alţii nu sunt importanţi, nu merită dragoste, poate sunt chiar inferiori.

Există şi egoism sănătos?

Persoanele care sunt sincere cu sine, trebuie să recunoască că au fost în situaţii în viaţă în care au avut un comportament egoist. Trăim într-o societate centrată pe performanţe în care voinţa celui puternic prevalează faţă de cel mai slab şi în care toţi au nevoie de puţin egoism sănătos pentru a se putea evidenţia. Cine se străduieşte să-şi cunoască mai bine persoana şi reacţiile, se preocupă de persoana sa, într-o oarecare măsură este egoist, însă este capabil să ia decizii favorabile şi intereselor altora.
Ar fi o greşeală de a neglija nevoile personale numai pentru ca să nu fim acuzaţi de egoism. Comportamentul „vreau întotdeauna să mă comport bine” după un timp va frustra individul, deoarece în cele mai multe cazuri nu va avea parte de acea recunoştinţă şi mulţumire pe care le aşteaptă în secret, pentru care renunţă la interesele sale proprii.

Deosebirile între noţiuni asemănătoare
Adesea egoismul este identificat cu alte noţiuni.
Egocentrism: egocentricii sunt predispuşi ca în toate situaţiile să se aşeze în centrul atenţiei. Este posibil să aibă un comportament altruist.
Egotism: egotistul îşi supraapreciază importanţa.
Narcisism: narcisistul este încântat de frumuseţea şi reuşita sa, fiind caracterizat de o dragoste excesivă de sine.

Cum putem învinge egoismul?

Cine recunoaşte egoismul propriu, este în stare să facă schimbări. Trebuie pătruns până la rădăcina comportamentului egoist, în timp ce adesea ne dăm seama că teama de nesiguranţă, neîncrederea profundă faţă de alţii se ascund în spatele egoismului.
Este nevoie de o voinţă puternică pentru a învinge aceste temeri şi neîncrederi care alimentează egoismul. Dacă egoismul se deformează, combinându-se cu o dorinţă anormală de putere şi de a se evidenţia, în multe cazuri numai psihoterapia poate fi de ajutor.
Tratamentul este eficient dacă omul conştientizează egoismul propriu şi vrea să se schimbe.