Stârcul alergător

Stârcul alergător ce trăieşte pe ţărmurile Oceanului Indian, este unic printre păsările ce trăiesc pe malul apelor, deoarece îşi construieşte un tunel adânc şi spaţios în solul nisipos.Ordin: Charadriiformes
Familie: Dromadidae
Gen si specie: Dromas ardeola

In timpul zborului starcul alergător poate fi confundat cu uşurinţă cu ciocîntorsul
datorită penajului alb cu negru, însă ciocul robust se diferenţiază clar de ciocul
elegant şi încovoiat al celui din urmă.

Mod de viaţă

Stârcul alergător trăieşte în zonele de flux-reflux: în apropierea malurilor, în lagune, în golfurile nisipoase, pe insulele de corali şi la gurile de vărsare ale fluviilor. Păsările alcătuiesc stoluri a câte 20 sau mai multe sute de exemplare. După creşterea puilor stârcii alergători părăsesc de regulă locul de clocit. Câteva exemplare migrează în luna noiembrie de pe malurile Africii de Est spre Arabia Saudită, traversând Marea Roşie şi rămân acolo până în
luna februarie. Aceste păsări sunt uneori destul de zgomotoase şi emit o serie de sunete puternice, variate, ce seamănă cu un croncănit, un lătrat ascuţit sau cu un ţipăt prelung melodios. în lunile de iarnă păsările par a fi mai zgomotoase şi mai neliniştite. în timp ce aleargă rapid, în zigzag, emit sunete răguşite.

Ştiaţi că…
• Oul alb imaculat este specific pentru păsările ce clocesc în galerii, însă pentru păsările ce trăiesc pe malul apei este ceva neobişnuit, acestea depun de regulă ouă pătate.
• Se presupune că stârcul alergător şi-a dezvoltat acest   mod neobişnuit de a cloci, deoarece tunelurile săpate în nisip ocrotesc ouăle faţă de razele arzătoare ale soarelui.
• Faţă de puii altor păsări ce trăiesc pe malul apei, puii sfârcului alergător rămân în cuib.

Alimentaţie şi mod de hrănire

Stârcul alergător se hrăneşte cu crustacee, pe care le spage cu ajutorul ciocului. Mai consumă şi viermi marini, moluşte şi alte nevertebrate. Păsările pornesc în căutarea hranei în stoluri gălăgioase şi caută cu sârguinţă în solul mâlos. Scormonesc cu ciocul robust în băltoacele dintre stânci cu apa bogată în alge.
Stârcii alergători îşi caută hrana şi se odihnesc în etape alternative. Deşi nu sunt păsări eminamente nocturne, pornesc în căutarea hranei pe înserat, precum şi în orele nopţii, în funcţie de alternanţa flux-reflux.

Reproducere

Se pare că perioada de clocit diferă în funcţie de regiunea în care trăiesc păsările, în estul Africii împerecherea are loc în mijlocul lunii mai, iar în Golful Persic ceva mai devreme. Avem puţine informaţii despre ritualul nupţial. Stârcul alergător este unic între păsările ce trăiesc pe malul apei, deoarece îşi depune ouăle aproape de mare, într-o cavitate săpată în nisip. Foarte frecvent păsările folosesc adăpostul părăsit al crustaceelor de uscat şi cu ajutorul ciocului şi al picioarelor sapă un tunel adânc. Stârcii alergători clocesc în colonii mari şi aglomerate, astfel încât galeriile alcătuiesc o adevărată reţea pe întreaga suprafaţă a coloniei. Femela depune în încăperea de clocit un singur ou mare, alb imaculat. în timpul clocitului păsările adulte alungă intruşii printr-un sâsâit zgomotos. Păsările îşi hrănesc timp îndelungat puii ce sunt acoperiţi de un puf protector argintiu, chiar şi după ce aceştia realizează primele drumuri în afara galeriei.

Dimensiuni corporale
Lungimea: 33-36 cm
Anvergura aripilor: 75-78 cm
Greutatea corporală: 290-535 g
Reproducere 
Maturitatea sexuală: necunoscută
Perioada de clocit: diferă în funcţie de teritoriu
Numărul ouălor depuse: 1, alb
Durata clocitului: necunoscută
Mod de viaţă 
Comportament: pasăre parţial migratoare, duce o viaţă sociabilă, cloceşte în colonii mari
Sunete emise: un repertoriu vast de ţipete răsunătoare
Hrana: diferite specii de crustacee, moluşte şi viermi marini
Durata vieţii: necunoscută
Specii înrudite
Stârcul alergător este singurul reprezentant al familiei sale.

Teritoriul de răspândire al stârcului alergător

Aria de răspândire
Specia este răspândită în Golful Persic, în estul Omanului, pe ţărmurile şi insulele Oceanului Indian, în sud până în Madagascar, pe malurile Mării Roşii şi în estul Africii. Este o pasăre parţial migratoare, doar câteva exemplare migrează în timpul iernii spre Pakistan şi malurile Oceanului Indian.
Protecţia speciei
Stârcul alergător nu este ameninţat de dispariţie, efectivul este stabil.

Caracteristicile specifice ale stârcului alergător
Penajul: este predominant alb, cu un „pardesiu” negru şi are vârfurile aripilor negre. în jurul ochilor prezintă de asemenea o pată neagră.
Picioarele: sunt lungi specifice păsărilor ce trăiesc pe malul apei. Prezintă membrane interdigitale.
Cavitatea de clocit: pasărea îşi sapă o gaură în nisip pentru a cloci.
Ciocul: este gros şi puternic, cu acesta sparge scutul crustaceelor.