Găina de frunze

Găina de frunze africană are degetele atât de lungi, încât se poate deplasa cu siguranţă pe plantele de pe suprafaţa apei, fără să se scufunde.Ordin: Charadriiformes
Familie:  Jacanidae
Gen si specie: Actophilornis africanus

Găina de frunze africană nu se deplasează doar pe covorul de nuferi, ci este şi o bună înotătoare, iar în timp ce se refugiază din faţa inamicilor, se scufundă frecvent în apă. Puii sunt crescuţi de mascul. Acesta protejează puii prin faptul că se îndepărtează de cuib şi mimează o rănire.

Habitat

Găina de frunze africană poate fi întâlnită aproape peste tot pe malurile cu vegetaţie deasă şi pe suprafeţele din interiorul uscatului, aflate în sudul Deşertului Sahara. Preferă în special apele stătătoare acoperite de nuferi, zambilă de apă şi alte plante acvatice. Apare şi în regiunile mlăştinoase şi în lagune, precum şi în apropierea păşunilor inundate şi a râurilor cu curgere lentă. Unele păsări trăiesc şi pe malurile nisipoase ale lacurilor africane întinse, cum ar fi Lacurile Ciad, Turkana şi Victoria. Găinile de frunze africane apar în număr mare în majoritatea regiunilor de pe aria de
răspândire. Efectivele sunt mai puţin numeroase doar în zonele sud-vestice, în regiunile din vecinătatea Saharei şi în extremitatea sudică a Africii. Deoarece apa este vitală pentru păsări, acestea preferă regiunile de şes şi apar rar la altitudini de peste 2000 de metri. în principiu găina de frunze este o specie statornică, ce rămâne pe teritoriile iniţiale. Este nevoită să migreze chiar şi mai multe sute de kilometri, doar dacă suprafeţele preferate de apă au secat.

Alimentaţie şi mod de hranire.

Găina de frunze africană se hrăneşte cu insecte şi alte vieţuitoare nevertebrate, cum ar fi crustacee. Consumă cu plăcere albine, muşte, larvele libelulelor, moluşte şi chiar şi unele vegetale, ca de exemplu frunzele şi seminţele nuferilor şi ale altor plante.
Păsările îşi caută de regulă hrana pe mal, însă femelele mai curajoase se aventurează chiar şi la 100 de metri în larg. Păsările îşi caută hrana în perechi, în grupuri familiale sau în stoluri alcătuite din multe exemplare, ce acoperă   o suprafaţă de 50 de metri pătraţi sau chiar mai mult. Păsările păşesc cu grijă pe plante, iar în acest timp le ciugulesc frunzele şi chiar le întorc, pentru a prinde şi vieţuitoarele minuscule ce se ascund sub ele. Scot cu ciocul larvele din apă, iar uneori prind şi insecte zburătoare în aer.
Găina de frunze se aşează uneori pe spatele hipopotamilor scufundaţi pe jumătate în apă. Când animalul se mişcă, insectele de pe acesta îşi iau zborul, iar pasărea le prinde cu spor.

Reproducere

Masculul construieşte un cuib simplu din mâl şi diverse plante ofilite. Acesta ademeneşte femela prin ţipete răsunătoare, timp în care scoate cu ciocul din cuib o parte din materiale. într-o singură perioadă de clocit femela se împerechează frecvent nu cu unul, ci chiar cu 4 masculi. Dacă are mai mulţi parteneri, cel mai tânăr dintre aceştia protejează teritoriul de clocit. Femela vizitează uneori ouăle, însă acestea sunt clocite de mascul timp de 3-4 săptămâni şi tot masculul este responsabil de creşterea puilor. Masculul încălzeşte ouăle timp de aproximativ jumătate  de oră, după care porneşte în căutarea hranei. După o vânătoare scurtă revine la cuib, îşi flexează picioare, se umflă în pene şi se aşează pe ouă.

Dacă în perioada în care a fost departe de cuib ouăle s-au încins la soare, se ridică şi face umbră cu propriul corp. Chiar de la apariţie puii sunt atât de puternici, încât pot părăsi cuibul după numai câteva ore. După 2-3 săptămâni femelele tinere sunt mult mai mari decât fraţii lor masculi. Tinerele femele devin mai repede apte de zbor decât masculii. După ce puii învaţă să înoate, femela începe şi ea să se ocupe de aceştia.

Caracteristici mai importante

Dimensiuni corporale 
Lungimea: 23-30 cm
Lungimea aripilor: la mascul 14 cm, la femelă 16 cm
Greutatea corporală: masculul 115-224 g, femela 160-290 g
Reproducere
Maturitatea sexuală: la 1 -2 ani
Perioada clocitului: diferă în funcţie de regiune; în majoritatea ariei de răspândire tot anul
Numărul ouălor depuse: cel mult 4
Durata clocitului: 21-26 de zile
Mod de viaţă 
Comportament: sociabil
Sunete emise: cârâite
Hrana: insecte şi larvele acestora, crustacee, plante acvatice
Durata vieţii: în captivitate 13 ani
Specii înrudite
Se înrudeşte apropiat cu jacana (Jacana spinosa) şi găina de frunze din Madagascar (Actinophilornis albinucha).

Teritoriul de răspândire al găinii de frunze

Aria de răspândire
Găina de frunze poate fi întâlnită aproape peste tot în sudul Deşertului Sahara, pe teritoriile cu ape deschise, exceptând Somalia şi unele regiuni de coastă din vestui şi sudul Africii.
Protecţia speciei
Pe aria lor de răspândire găinile de frunze apar peste tot în număr mare, iar specia nu este ameninţată de vreun pericol iminent.

Caracteristicile specifice ale găinii de frunze

Penajul: penele de pe corp şi aripi sunt castanii-aprinse, pieptul este galben-auriu, iar penele de ghidare sunt negre.
Capul: faţa este albă, ceafa şi dungile de la nivelul ochilor sunt negre, iar creştetul capului este albastru-cobalt.
Ciocul: este drept, cu vârful uşor recurbat ventral, iar la bază prezintă desene albastre-strălucitoare.
Ouăle: sunt strălucitoare, de culoare brun-deschisă şi prezintă desene maronii-închise sau negre.
Degetele: sunt foarte lungi şi înguste şi se termină cu gheare tăioase. Astfel greutatea corporală a păsării este distribuită pe o suprafaţă mare, în timp ce se deplasează pe plantele plutitoare. Trei degete sunt orientate înainte, iar unul înapoi. Ghearele alungite de la degetele posterioare, oferă o stabilitate şi mai mare.