Maimuţa-leu roşcată

Părul maimuţelor-leu roşcate străluceşte asemănător prafului de aur în soare. Maimuţa-leu roşcată este rudă apropiată cu maimuţele de mătase. Din păcate însă, face parte dintre mamiferele cele mai ameninţate de pericolul dispariţiei.Ordin: Primates
Familie: Callitrichidae
Gen si specie: Leontopithecus rosalia

Maimuţa-leu roşcată trăieşte pe un teritoriu din ce în ce mai mic din pădurile ecuatoriale ale Braziliei. Este considerată cea mai frumoasă maimuţă cu gheare. Coama somptuoasă, asemănătoare cu cea a leului, se horipilează în stare de excitaţie. Din păcate, această specie este pe cale de dispariţie.

Habitat

Maimuţa-leu roşcată trăieşte în pădurile încă neatinse de om. Trăieşte la înălţime în coroana arborilor şi deoarece este sensibilă la expunerea directă la razele soarelui, îşi petrece cea mai fierbinte perioadă a zilei, la adăpostul frunzelor copacilor. Este vital pentru această specie desişul coroanei arborilor.

Este cunoscut faptul că maimuţele-leu roşcate, trăiesc în relaţii familiale extrem de strânse, pe tot parcursul zilei se joacă în grup. Sar foarte îndemânatic dintr-un copac în altul, folosindu-se de degetele lungi pentru a se agăţa de crengi. Faţă de alte specii de maimuţe, maimuţele-leu roşcate nu îşi folosesc coada pentru a se agăţa de crengi

Maimuţele-leu roşcate trăiesc în familii numeroase, în interiorul grupului sunt deosebit de sociabile, însă faţă de intruşi devin extrem de agresive.
Dacă se sperie, maimuţa-leu roşcată îşi zbârleşte coama, îşi arată şi îşi scrâşneşte dinţii. S-a constatat că maimuţe ce fac parte din acelaşi gen duc uneori o luptă pe viaţă şi pe moarte.

Maimuţa-leu roşcată şi omul

Din cauza aspectului deosebit, cu mult timp înaintea apariţiei grădinilor zoologice, maimuţa-leu roşcată era prinsă de oameni. începând din sec. XVII a fost considerată animal domestic. Până în anul 1960 prinderea şi exportarea acestei specii era legală.

Maimuţa-leu roşcată nu poate supravieţui în altfel de habitate. Omul pătrunde din ce în ce mai mult în teritoriile pădurilor neatinse, astfel habitatul acestei specii dispare  treptat. Este principalul motiv pentru care maimuţa-leu roşcată este la limita dispariţiei.

In ultimele două decenii, Statele Unite ale Americii au pus în funcţiune un program, care are ca scop reintroducerea animalelor pe câteva suprafeţe special alese; în special pe un teritoriu de 5100 de ha aflat în apropierea oraşului Rio de Janerio, mai precis în rezervaţia din Paco des Antas. Din nefericire 40% din această suprafaţa a fost distrusă în urma unui incendiu, în urma acestui incendiu, maimuţele-leu roşcate au fost nevoite să migreze pe suprafeţe nu prea potrivite pentru ele.

Reproducere

Maimuţele-leu roşcate se pot reproduce pe tot parcursul anului; trăiesc în relaţii de cuplu durabile. La fel ca în cazul maimuţelor cu gheare şi la această specie masculul ajută la venirea urmaşilor pe lume uscându-i imediat după naştere; de obicei se nasc 2 pui.

Urmaşii sunt copii identice ale părinţilor, însă au părul scurt şi le lipseşte coama caracteristică speciei. Micuţii se agaţă cu mâinile şi cu picioarele de părul părinţilor. La intervale de 2-3 ore, masculul îi dă câte un pui femelei, pentru a-1 alăpta. După o perioadă de 15 minute de alăptat, puiul ajunge din nou la tată.

Incepând cu vârsta de trei săptămâni, puii încep să descopere lumea înconjurătoare, dar la cel mai mic pericol aleargă spre părinţi. Până la 6-7 săptămâni, puii sunt duşi peste tot de părinţi.
La vârsta de 4 săptămâni încep să consume hrană solidă, dar hrana principală rămâne laptele matern. La vârsta de 3-5 luni puii devin independenţi. Chiar şi după această perioadă, puii se întorc frecvent la părinţii lor dacă sesizează pericole sau doar pentru a cere hrană. Mulţi dintre pui rămân cu părinţii şi împreună, formează o familie.

Alimentaţie şi mod de hrănire

Maimuţele-leu roşcate sunt omnivore, consuma atat plante cât şi carne. îşi caută hrana la înălţime, printre crengile copacilor. Consumă fructe, flori, frunze şi nectar, îşi diversifică meniul cu: insecte, broaşte, şopârle şi cu ouăle păsărilor.

Ştiaţi că…
• După unele aprecieri, din habitatul original al maimuţei-leu roşcate a rămas neatins numai 2-3 %.
• Cel mai important „eveniment” din viaţa zilnică a maimuţei-leu roşcate este căutarea reciprocă de paraziţi. Acest eveniment întăreşte relaţiile familiale. îşi curăţă chiar şi dinţii reciproc.
• Au fost observaţi masculi, din specia maimuţelor-leu roşcate, care decojesc şi sfărâmă în palmă banana, ca să-şi hrănească puii.
• Din familia maimuţelor cu gheare fac parte şi maimuţe de dimensiuni foarte mici. Maimuţa pitică de mătase cu o lungime de 14 cm, are o greutate corporală de numai 110 g. Maimuţa-leu roşcată are dimensiunile cele mai mari din familia ei.

Caracteristici mai importante

Dimensiuni corporale 
Lungimea corpului: capul şi trunchiul au 20-34 cm, coada 32-40 cm
Greutatea corporală: 400-700 g
Reproducere
Maturitatea sexuală: la 16-20 luni
Perioada de împerechere: tot timpul anului
Durata gestaţiei: 5 luni
Numărul puilor la o fătare: 1 -3
Mod de viaţă
Comportament: sociabil, trăiesc în grupuri de 3-8 exemplare, în relaţii familiale; agresive cu intruşii
Hrana: fructe, flori, frunze, păianjeni, insecte, ouă şi animale vertebrate de dimensiuni mici
Durata vieţii: în captivitate 10-15 ani
Specii înrudite
Din această familie fac parte 7 specii de maimuţe de mătase şi 12 specii de maimuţe-leu. Maimuţa-leu roşcată, are trei subspecii iar una dintre ele este maimuţa-leu aurie (L. r. rosalia).

Teritoriul de răspândire al maimuţei-leu roşcate

Aria de răspândire
Trăieşte numai în Brazilia, într-o rezervaţie aflată la sud-vest de Rio de Janerio, în Paco des Antas şi în apropiere de Rio Sao Joao, într-o fâşie de pădure de pe coasta oceanică.
Protecţia speciei
Specia este în pericol de dispariţie, principala cauză fiind pierderea habitatelor. Astăzi este reprodusă cu succes în diferite grădini zoologice din lume. Mai mult de 40 de exemplare, au fost aclimatizate deja pe coasta sud-estică a Braziliei.

Caracteristicile specifice ale maimuţei-leu roşcate

Părul: lung şi mătăsos, străluceşte în culori galben-roşcate; principala caracteristică a maimuţei este părul ce se intersectează la nivelul feţei, asemănător coamei leului.
Faţa: lipsită de păr, pielea are culoare roz-albăstruie, ochii sunt mari şi rotunzi, iar nasul mic şi turtit.
Mâna: cele trei degete din mijloc sunt legate între ele de la nivelul falangei mijlocii, cu o membrană cutanată interdigitală.
Picioarele: sunt lungi şi înguste cu degetele alungite; antebraţul este scurtat şi are aceeaşi lungime cu încheietura mâinii.