Vulpea cenuşie nord-americană

Vulpea cenuşie este un animal precaut, ce rămâne în vizuină în timpul zilei. Se caţără destul de des în copaci pentru a mânca, a se odihni sau pentru a căuta protecţie.Ordin: Carnivora
Familie: Canidae
Gen si specie: Urocyon cinereoargentatus

Vulpea cenuşie caută locuri ascunse: scorbura copacilor, sub stânci sau tufişuri, unde doarme ziua, iar noaptea pleacă să-şi caute hrana. Trăieşte în sudul Canadei, Statele Unite, Panama şi America de Sud.

Mod de viaţă

Deoarece se sperie foarte uşor, vulpea cenuşie poate fi zărită destul de rar, la cel mai mic zgomot dispare imediat. Nici glasul său nu poate fi recunoscut, este confundat destul de uşor cu cel al lupului de preerie.
Se ştie despre vulpea cenuşie că este un animal singuratic, dar se poate întâmpla să existe perechi care au relaţii de durată. în unele teritorii, un mascul şi 3-4 femele alcătuiesc un grup.
Fiecare vulpe cenuşie dispune de un teritoriu propriu, pe care şi-l marchează cu urină sau cu o secreţie glandulară.

Adaptarea la nivel de artă

Vulpea cenuşie este aproape la fel de mare ca vulpea roşcată, are însă membrele mai scurte şi de aceea se poate căţăra mai uşor în copaci. Avantajul ei la căţărat constă în faptul că poate cuprinde cu membrele anterioare trunchiul copacului; am crede că acesta este numai atributul felinelor. Cu ajutorul ghearelor de la membrele posterioare se împinge în sus asemănător alpiniştilor. Odată ajunsă în copac, vulpea sare iute de pe o creangă pe alta. Aude şi vede foarte bine în întuneric, dar pe sol se mişcă greoi şi este mai puţin mobilă decât vulpea rocată. De aceea vânează stând la pândă, fiind ajutată în deghizare de coloritul blănii.

Reproducere

Perioada de împerechere este la începutul anului; vulpea devine deosebit de zgomotoasă în timpul acestei perioade. Puii vin pe lume după 60-63 de zile, în scorburi bine ascunse. La naştere blana puilor este neagră şi cântăresc aproximativ 80 de grame. în primele zile au ochii închişi şi sunt neîndemânatici, fiind în totalitate dependenţi de părinţi.
Inaintea naşterii femela alungă masculul din bârlog, aşteptând de la acesta să îi procure hrana în perioada imediat următoare. După şase săptămâni puii sunt înţărcaţi şi vor fi hrăniţi tot de mascul.
Familia rămâne  împreună aproximativ 5 luni. în această perioadă mama învaţă puii să vâneze. După această perioadă în care învaţă tehnica vânătorii, puii părăsesc cuibul, ocupându-şi propriile teritorii.

Alimentaţie şi mod de hrănire

Blana vulpilor cenuşii are culoare brun-castanie, iar pe coadă au o dungă neagră. Cu acest colorit se contopesc cu mediul.
Vulpea roşcată nu este o bună alergătoare, iar pentru a putea vâna trebuie să se camufleze. Prada este prinsă printr-un atac-surpriză, nu prin urmăriri lungi.
Vulpea roşcată consumă mai multe plante şi fructe, decât orice radă a sa. Preferă cireşele sălbatice şi strugurii; alege fructele cele mai coapte.

Vulpea cenuşie este în primul rând carnivoră, în timpul nopţii vânează şoareci, păsări sau alte rozătoare mici. Atunci când hrana este abundentă şi nu o poate mânca, o ascunde în diferite locuri, fiind capabilă să-şi aducă aminte unde a făcut depozitele.
Vulpea cenuşie poate să devină ea însăşi hrana lupilor de preerie şi a râşilor roşcaţi sau canadieni, în zonele în care trăiesc aceste animale.

Caracteristici mai importante

Dimensiuni corporale 
Lungimea corpului: 52-72 cm
Lungimea cozii: 28-40 cm
Greutatea corporală: 2,5-7 kg
Reproducere 
Maturitatea sexuală: la 1 an
Perioada de împerechere: ianuarie-februarie
Numărul puilor la o tătare: 2-7, de regulă 3-4
Durata gestaţiei: 60-63 de zile
Mod de viaţă
Comportament: este un animal în special singuratic, activ noaptea
Sunete emise: un ţipăt ce seamănă cu lătratul lupilor de preerie
Hrana: diferite specii de vegetale cultivate, mamifere mici, păsări
Durata vieţii: 6 ani, în captivitate 12
Specii înrudite
Populaţiile aflate pe insulele de lângă coasta malurilor californiene, au fost considerate specii distincte (U. littoralis)

Teritoriul de răspândire

Aria de răspândire
Se întâlnesc în nord până în regiunea Ontario a Canadei, în mijlocul Statelor Unite ale Americii şi în partea de sud până în Venezuela.
Protecţia speciei
Vulpea cenuşie este vânată pentru blana ei. In 1977-1978 au fost omorâte 270 de mii de exemplare. Totuşi efectivul a fost oarecum stabilizat. Animalele sunt prinse uneori în capcane sau sunt împuşcate, dacă atacă sau strică culturile agricultorilor.

Caracteristici specifice ale vulpii cenuşii nord-americane

Picioarele: scurte şi îndesate, potrivite pentru o priză sigură şi o forţă crescută. Cu membrele posterioare îşi împinge corpul înainte, sprijinit pe ghearele puternice, iar cu cele anterioare înconjoară pomul.
Blana: are culoare preponderent gri-argintie, iar puful este roşcat-ruginiu până în părţile laterale ale gâtului, pe urechi şi pe membre.
Coada: lungă şi stufoasă, este dungată cu negru pe toată lungimea ei. Vulpea îşi foloseşte coada pentru menţinerea echilibrului în căţărat.