Sturzul de vâsc

Sturzul de vâsc consumă cu deosebită plăcere fructele vâscului. în timpul iernii, îl putem ademeni în grădina noastră oferindu-i boabe de vâsc în cantităţi corespunzătoare.Ordin: Passeriformes
Familie: Turdidae
Gen si specie: Turdus viscivorus

Sturzul de vâsc este foarte răspândit în Europa Centrală. Dintre păsările ce iernează la noi, multe au venit din regiunile nordice. Sturzii de la noi, migrează din când în când spre Europa de sud şi se întorc în februarie, pentru a-şi creşte puii.

Habitat
La origine, sturzul era locuitorul pădurilor întinse, astăzi însă trebuie să se acomodeze în locuri variate. îl găsim în pădurile protectoare, pe gardurile vii, în parcuri, păduri de conifere şi în grădinile pestriţe de copaci seculari, câteodată chiar şi în puste. Toamna, când oferta în hrana preferată este mai mare, păsările sunt dispuse să parcurgă distanţe mari, numai pentru a aduna fructele tufişurilor sau pomilor.

Hrănirea începe cu fructe timpurii şi abia spre final ajung la delicatese, fructele de vâsc. Atunci sturzii încep să sosească la noi din Scandinavia, Rusia şi din alte părţi ale Europei, pentru iernat. Unele păsări rămân, altele pleacă mai departe în sudul Europei.

în prima parte a vieţii, sturzii tineri migrează spre sud şi se întorc numai primăvara. Imediat după sosire, fiecare îşi caută un teritoriu al său, sau se alătură sturzilor din zona respectivă, pentru ca împreună să-şi crească primii pui.

Alimentaţie şi mod de hrănire

Sturzii de vâsc consumă cu deosebită plăcere, diferite bobite, dar şi viermi de pământ, fructe sau insecte.
Işi adună hrana în special de pe suprafeţele deschise, înierbate. Când stă pe sol îşi ţine corpul vertical, la fel ca sturzul cântător. Ţopăie cu ambele picioare odată, îşi ţine capul într-o parte, la fel ca mierla neagră sau ca măcăleandrul, în timp ce caută viermişori.

In special în iernile grele, sunt văzuţi în anumite amplasamente din oraşe, precum şi prin parcuri. Iarna, în oraş este cu puţin mai cald decât în afara acestuia, în câmpul deschis şi stratul de zăpadă mai subţire uşurează căutarea hranei.

Reproducere

La sfârşitul iernii, sturzii de vâsc desfac grupurile mici anterioare, îşi caută o pereche şi îşi ocupă câte un loc pentru cuibărit. De regulă în luna martie sau în aprilie, femela începe depunerea ouălor, deoarece primăvara găseşte mai uşor hrană pentru puii ei: viermi, insecte, fructe, melci. Speciile de păsări ce s-au „specializat” în hrănirea cu omizi, sunt nevoite să-şi amâne pentru mai târziu perioada de clocit.

Dacă temperatura scade brusc, sturzii de vâsc pot avea greutăţi serioase. Pe de o parte pentru că nu mai pot scoate viermii din pământul îngheţat, iar pe de altă parte, femela este obligată să rămână mai mult timp în cuib pentru a încălzi puii.
Ca şi sturzul cântător şi sturzul de vâsc îşi construieşte cuibul deschis, cu formă de cană, din iarbă, crengi, pământ şi muşchi şi îl căptuşeşte cu iarbă fină. Faţă de mierla neagră şi sturzul cântător, ce au cuiburile ascunse, bine camuflate, sturzul de vâsc îşi construieşte cuibul în vârfurile copacilor.

Cuibul este fixat foarte bine la ramificaţia crengilor groase, dar acesta, nefiind acoperit este foarte des prădat de coţofene.

Cântecul

Incă din luna februarie sturzul de vâsc începe frecvent să cânte. Cântecul puternic ce se aude de departe este caracterizat de pasaje fluierate scurte şi pauze lungi; seamănă puţin cu al mierlei negre, dar este mai melancolic. Cântecul său este mai monoton decât al mierlei negre, dar nu se repetă, cum face sturzul cântător.

In zbor emite un sunet „si-i” ce se aseamănă cu scâr-ţâitul lemnului. Frecvent îşi cântă cântecul din vârful unui copac.

Observaţii pe teren
Toamna este anotimpul cel mai potrivit pentru a observa sturzul de vâsc, cum adună fructele din copacii din parcuri.
Acesta este mai mare şi de culoare mai cenuşie decât sturzul cântător, iar petele de pe abdomen sunt mai late. îşi ţine corpul în poziţie verticală, la fel ca sturzul cântător, iar aripile le ţine lăsate lejer în jos.
In timpul zborului, pot fi observate vârfurile albe ale aripilor şi vârful cozii. Zborul trasează o linie ondulată şi este asemănător cu cel al porumbelului.

Ştiaţi că…

• In perioada clocitului, sturzul de vâsc îşi păzeşte cuibul cu hotărâre. Foarte îndrăzneţ, alungă pisicile, precum şi alte animale prădătoare. Se crede că a atacat până şi omul.
• Când plouă sau este vânt, sturzul se vâsc are un cântec caracteristic. în unele locuri este poreclit „cocoşul de vânt”.
• In Scoţia este numit „skittery feltie” (sturzul dezordonat), datorită neglijenţei cu care îşi construieşte cuibul. Această poreclă o primesc şi oamenii consideraţi neglijenţi şi puţin pretenţioşi.
• Marea majoritate a celor mai cunoscute păsări cântătoare aparţin ordinului Passeriformes, ca de exemplu privighetoarea, privighetoarea mare, guşa albastră şi măcăleandrul. Numai în Europa sunt cunoscute 16 specii diferite de mierle.
• Sturzii de vâsc din partea nordică a Marii Britanii, îşi petrec iarna mai degrabă în Franţa şi Spania, la fel ca rudele lor din sudul Angliei.

Caracteristici mai importante

Dimensiuni corporale 
Lungimea corpului: 27 cm
Greutatea corporală: 110-140 g
Reproducere
Maturitatea sexuală: la vârsta de 1 an
Perioada de clocit: din martie până în iunie
Numărul clocirilor pe an: 1
Durata clocitului: 13-14 zile
Numărul ouălor depuse: 3-5
Vârsta primului zbor: 15-16 zile
Mod de viaţă 
Comportament: grupurile mici formate iarna se despart primăvara pentru a forma perechi: clocesc în cuiburi deschise
Hrană: boabe, fructe, fructe căzute, viermi, insecte, melci
Durata vieţii: cel mult 11 ani
Specii înrudite
Rude foarte apropiate îi sunt: sturzul cântător (Turdus philomelos), cocoşarul (Turdus pilaris) şi mierla neagră (Turdus merula).

Teritoriul de răspândire al sturzului de vâsc

Aria de răspândire
Sturzul de vâsc este răspândit peste tot în Europa, exceptând Islanda, cea mai mare parte a Norvegiei şi insulele nordice ale Scoţiei. Sturzul de vâsc cuibăreşte în partea vestică a Africii de Nord, Turcia şi Israel, la est efectivele se întind până în Siberia.
Protecţia speciei
Nu este o specie aflată în pericol de dispariţie. Această pasăre s-a acomodat perfect la micşorarea suprafeţelor împădurite, cucerind noi habitate în parcuri, grădini şi păduri protectoare.

Deosebirile dintre sturzul de vâsc şi sturzul cântător

Aripile: Aripile sturzului de vâsc sunt mai lungi decât ale sturzului cântător, iar pe partea ventrală sunt mai deschise la culoare, partea ventrală a aripilor sturzului cântător este galbenă.
Coloritul: Faţă de sturzul cântător, sturzul de vâsc este mai mare, iar coloritul gri al acestuia, în special iarna, este mai închis.
Desenul: Pe abdomen, sturzul cântător are mai puţine pete.